Casă pentru Cumpărați În București, România

Reședință e puțin spus. Mai degrabă este vorba despre un concept rezidențial de anvergură, înconjurat de energie pozitivă, construit în inima Codrilor Vlăsiei, la mică distanță de viitoarea autostradă de centură, de Aeroportul Internațional Henri Coandă și de Centrul Comercial Băneasa Shopping City. Ascunsă de viața agitată și de poluarea orașului, într-o zonă în care poți asculta ciripitul păsărilor sălbatice de la fereastră, această proprietate unică dispune de un teren de 14.000 de metri pătrați, un privilegiu de care puține proprietăți rezidențiale beneficiază în imediata apropiere a Capitalei. Încăperile generoase, podelele din lemn masiv, vitraliile, tâmplăria din lemn și finisajele clasice, atemporale, sunt doar câteva dintre atributele casei care pare desprinsă dintr-un basm modern. Piscina acoperită și șemineul vin în întâmpinarea zilelor geroase, iar grădina care pare nemărginită, care împreună cu lacul înconjurat de copaci și plimbările relaxante prin pădurea privată, pun accentul pe adevărata definiție a luxului. Proprietatea dispune de panouri fotovoltaice cu o putere de 17 kw și funcție de prosumator, lift interior și un garaj acoperit pentru 3 mașini. Este o oportunitate rară de achiziție, cu o poveste frumoasă în spate, în care proprietarul a unit în timp mai multe loturi de teren, printre care și o bucată de pădure de stejari, ce face acum parte integrantă din proprietate. Pe lângă compartimentarea practică și finisajele de bun gust, casa poate fi locuită de două familii prin separarea zonelor. Aflându-se la prima vânzare de la momentul construirii, proprietarul mărturisește că se desparte cu greu de ea, împărtășindu-ne următoarea poveste: „De multe ori când mă pregăteam de lansarea proiectului m-am întrebat cum trebuie să arate casa mea? Am foiletat zeci de site-uri cu proiecte faimoase, cu fotografii de case celebre, cu vile medievale și cu monumente istorice. Niciunul nu mi s-a părut a fi expresia așteptării mele. Îmi spuneam mereu că aș vrea să reflecte situația casei mele din copilărie, în care nu se putea uita nimeni dacă nu era invitat dar, pe de altă parte, se rezema cu spatele de grădină și de pădure. Si în același timp, să aibă o deschidere largă spre codru, să fie separată dar și legată de o zonă de servicii. Ba dacă s-ar putea, să lase pădurea să pătrundă înlăuntru, ar fi și mai grozav. Și dacă pot duce vegetația să se întindă, simbolic, și în casă, ar fi minunat să pot aprinde un foc care să nu-mi ecraneze priveliștea spre grădină și spre stejari. Mi-am imaginat din start o casă cu ferestre mari, cât o poartă de fotbal, cu uși largi, cu deschideri prin care natura și pădurea să poată trece și să o îmbrățișeze din toate părțile. Când am pășit prima dată în poiana cu iarbă până-n brâu, înconjurată de stejari înalți, mi-am zis: -Acesta este locul pentru casa mea!” Foto: Dan Călin